vineri, 31 octombrie 2014

revenire

... si a murit magarul. taranul e pe camp, priveste cerul si simte vantul cum ii atinge fata. e senin si gandeste liber. nu ca magarul l-ar fi tinut in loc, dar e clar ca nu mai era el-taranul era un... om-cu-magar.

zilele sunt parca altele, mai luminoase, mai pline de chef de viata, acum.

cum e cand te simti inchis, desi esti in aer liber? cum e cand te simti singur desi cineva locuieste cu tine? doar locuieste, zic. e departe "a fi alaturi de tine". Cate  vieti nu curg fara simtire? partea buna ca marea majoritate a protagonistilor nici nu constientizeaza halul de trai pe care il au si ajung la batranete sa nu aiba ce depana. da, e trist sa fii asa. Dar bucura-te ca nu stii, nu stii cum e sa traiesti altfel, deci, nu constientizezi problema, deci, nu simti tristetea.

Ma bucur ca am reusit sa vad iar in mine. orbisem de-a binelea. Nu degeaba se spune ca ... e oarba. nu degeaba se spune: "parca e facut" si acum "s-a ridicat valul de pe ochi". NUUUU nu valul de mireasa :))) stati calmi. acum ma bucur ca nu m-am bucurat! daca ma bucuram de alb, acum as fi tot in dungi, transirand sa indoi barele de fier. imboldul la libertate iti da puteri maxime. imaginea a ceea ce ai pierdut si a ceea ce e dincolo gardul de fier si gandul ca ai o singura viata si MERITI sa o traiesti frumos, onorabil in cintea ta si a celor ce te iubesc, ... te intaresc, te fac punte peste mocirla inecacioasa si criminala.

unde ai fost bucurie de a pluti?
unde ai fost bucurie de a darui?
unde ai fost bucurie de a impacheta cu multe fundite crete, si nu a pune pur si simplu intr-o sacosa cadou de 5 lei?
unde ai fost bucurie de a gati?
unde ai fost bucurie de a contempla?
unde ai fost simtire a sufletelor?
unde ai fost visare?
unde ai fost lista de an nou?

cu mine, in mine, dar am uitat de voi. priveam la o himera in aburi de fum. asteptam sa se disperseze si sa se contureze visul. iubeam o himera. s-a dispersat fumul si visul nu era acolo. era altceva ce nu mai vazusem. nu doar ca nu vazusem dar era o imagine de "asa NU". M-am scuturat biiine. de mai multe ori. m-am intors cu spatele si am plecat spre MINE. m-am luat in brate cu dor si am plans cu lacrimi de bucurie. am inceput sa imprastii zambete, sa rad in hohote si sa iubesc mai mult si totul. nu o himera.

it's good to be me!
i'm loving it!

luni, 13 august 2012

povestea magarului

Cunoasteti povestea magarului? eh, sa v-o zic. A fost odata un taran care avea un magar. An de criza fiind, ce si-a zis taranul? sa-si invete magarul sa manance mai putin... azi mai putin, maine si mai putin, pana a ajuns sa-i dea doua paie pe zi, apoi un singur pai... si muri magarul. Si marea suparare a taranului: "Of, acu muri si asta, cand mai aveam un pic si-l invatam sa nu mai manance."

joi, 9 august 2012

mi-e dor

Nu am certitudinea data de un specialist. dar sufletul meu striga de durere si dor dupa cel pe care-l vad langa mine in fiecare zi, suferind... suferind de pierderea utilitatii, de ura, de neintelegere, de pesimism si nesansa. Mi-e dor de caldura si dulcele unei relatii frumoase, de siguranta pe care ti-o da increderea in celalalt. Imi slabeste increderea in dragostea noastra. nu ar trebui sa se intample asta, mai bine zis , poate nu s-ar fi intamplat daca vedeam ca nu glasul lui ci altceva a cauzat relele. ceva ce nu+i apartine si ceva ce nu+mi era cunoscut. stiu... rabdare de fier... dar se cam moaie fierul ala.

Mi-e dor sa-mi ceara sfatul si sa-i cer sfatul, mi-e dor sa-l strang in brate, mi-e dor sa-l musc de f..d, mi+e dor sa ne tinem de mana, mi-e dor sa-mi pun capul pe pieptul lui, sa ma simt in siguranta si ocrotita.

il vreau pe EL, el al meu. mi-e dor sa stiu ca contez pentru el, sa-i placa ceea ce fac... Mi-e dor sa-mi fie drag sa fac ceva pentru el. Da, inca le fac cu rabdare, cu responsabilitate, cu gandul ca o fac pentru el si pentru noi 2, pentru noi 3.. dar e diferit fata de a face ceva cu drag, cu iubire, cu sentimentul ca acel lucru pe care-l faci va face sa creasca lucururile bune. am sentimentul ca ceea ce fac acum le fac ca sa nu mi se naruie restul de lume, a mea si a lui, separat. pentru ca e ceva timp de cand nu mai e lumea noastra a amandurora si una singura.
mi+e dor sa fim NOI una.

Doare iubirea asta, are multe bube... sper sa nu ramana cicatrici prea adanci. sper sa se regenereze cu flori de portocal, ce e nou sa infrumuseteze si nu sa slabeasca
Doamne ajuta!

miercuri, 1 august 2012

Am avut o pauza in viata. dar am revenit. sa-mi reiau viata asa cum a fost ea, in plus, sa adaug si ingredientele ce au intervenit pe parcurs... acomodarea dureaza. e ca atunci cand, stii ce gust au ingredientele luate separat dar, cand le amesteci intr-o combinatie completa rezulta un gust nou... stii ca ar trebui sa fie placut, si e cel mai bun, dar papilele tale se simt ingreunate. prea multe? nu. doar nou si neobisnuit lor.
copiilor incepi sa le introduci in alimentatie treptat fiecare aliment, pe rand. intai cu o lingurita, ziua urmatoare 2 lingurite samd timp de cateva zile, acelasi fruct. cred ca la procesul de integrare treptata am lipsit. nu ar trebui sa fie foarte greu, dar sa debutez iar in toate simultan, e greu. timp de un an am activat doar pe doua planuri (cuplul si banii), iar pe alte trei le-am suspendat (copilul, casa si serviciul). cand am atins bucuria de a le avea pe toate (cuplu, copil, casa si serviciu) care conteaza in viata, renuntand la castigul substantial (bani), simt ca il pierd pe cel ce-a fost constant (cuplul) care m-a sustinut si mi-a umplut golul.
mi-e dor de prietenia noastra, mi-e dor de planurile vorbite, mi-e dor de tihna de a sta pur si simplu langa el. ne retacim unul de altul. ne bucuram separat dar nu impreuna. ne iubim separat copilul, dar nu suntem toti trei. mi-e dor de el, desi locuim in aceiasi 40m2.
ma banuie de neincredere. de fapt e convins ca nu am incredere in el. nu e adevarat. BA AM incredere. ma supara ca ma acuza de banuieli. ma supara ca vede ce NU E. dar ce e evident si ii strig in fata, nu vede. ce e asa greu de inteles ca FEMEIA asta TE IUBESTE. sufera cand suferi. sufera ca te umpli de amaraciune. sufar ca nu vorbesti. le tii in mintea si in sufletul tau, suferi pentru niste ganduri neadevarate. nu+mi apartin. tu gandesti asa. nu eu. tu nu ai incredere in tine si imi refuzi sprijinul. ce te intoarce asa? vreau sa fim prieteni . nu competitori. sa fim o echipa pentru viata noastra. viata nu e usoara dar cand suntem impreuna trecem mult mai usor peste incercari. cand am avut neintelegeri ne-a fost mai greu sa ne coordonam, sa vedem solutia in dileme.
acum ma simt rupta in doua. bucuria de a-l avea pe copilul nostru langa noi si tristetea de a te vedea asa trist. te sprijin, te inteleg mai bine ca oricine in negura gandurilor tale. dar nu pot sa inteleg de ce refuzi sa mi le impartasesti. tacearea ta imi da impresia ca ma acuzi de ceva. asta sa fie? neincrederea? Dar nu asta e in sufletul meu. ci iubire care se sparge in bucatele mici tot mai mici pe masura ce trece timpul fara sa-mi impartasesti. Da-mi ocazia sa-ti spun ca nu neincrederea mea in tine ma macina. ci neincrederea ta in tine si refuzul tau de a spulbera neintelegerile. ma infurii cand, peste toate amaraciunile dinafara ce vin peste noi, ni le mai cream si pe ale noastre INCHIPUITE. VORBESTE, OMULE. mereu spui ca esti diplomat. fii si acum si mereu cand e vorba de sufletul nostru comun.