miercuri, 1 august 2012

Am avut o pauza in viata. dar am revenit. sa-mi reiau viata asa cum a fost ea, in plus, sa adaug si ingredientele ce au intervenit pe parcurs... acomodarea dureaza. e ca atunci cand, stii ce gust au ingredientele luate separat dar, cand le amesteci intr-o combinatie completa rezulta un gust nou... stii ca ar trebui sa fie placut, si e cel mai bun, dar papilele tale se simt ingreunate. prea multe? nu. doar nou si neobisnuit lor.
copiilor incepi sa le introduci in alimentatie treptat fiecare aliment, pe rand. intai cu o lingurita, ziua urmatoare 2 lingurite samd timp de cateva zile, acelasi fruct. cred ca la procesul de integrare treptata am lipsit. nu ar trebui sa fie foarte greu, dar sa debutez iar in toate simultan, e greu. timp de un an am activat doar pe doua planuri (cuplul si banii), iar pe alte trei le-am suspendat (copilul, casa si serviciul). cand am atins bucuria de a le avea pe toate (cuplu, copil, casa si serviciu) care conteaza in viata, renuntand la castigul substantial (bani), simt ca il pierd pe cel ce-a fost constant (cuplul) care m-a sustinut si mi-a umplut golul.
mi-e dor de prietenia noastra, mi-e dor de planurile vorbite, mi-e dor de tihna de a sta pur si simplu langa el. ne retacim unul de altul. ne bucuram separat dar nu impreuna. ne iubim separat copilul, dar nu suntem toti trei. mi-e dor de el, desi locuim in aceiasi 40m2.
ma banuie de neincredere. de fapt e convins ca nu am incredere in el. nu e adevarat. BA AM incredere. ma supara ca ma acuza de banuieli. ma supara ca vede ce NU E. dar ce e evident si ii strig in fata, nu vede. ce e asa greu de inteles ca FEMEIA asta TE IUBESTE. sufera cand suferi. sufera ca te umpli de amaraciune. sufar ca nu vorbesti. le tii in mintea si in sufletul tau, suferi pentru niste ganduri neadevarate. nu+mi apartin. tu gandesti asa. nu eu. tu nu ai incredere in tine si imi refuzi sprijinul. ce te intoarce asa? vreau sa fim prieteni . nu competitori. sa fim o echipa pentru viata noastra. viata nu e usoara dar cand suntem impreuna trecem mult mai usor peste incercari. cand am avut neintelegeri ne-a fost mai greu sa ne coordonam, sa vedem solutia in dileme.
acum ma simt rupta in doua. bucuria de a-l avea pe copilul nostru langa noi si tristetea de a te vedea asa trist. te sprijin, te inteleg mai bine ca oricine in negura gandurilor tale. dar nu pot sa inteleg de ce refuzi sa mi le impartasesti. tacearea ta imi da impresia ca ma acuzi de ceva. asta sa fie? neincrederea? Dar nu asta e in sufletul meu. ci iubire care se sparge in bucatele mici tot mai mici pe masura ce trece timpul fara sa-mi impartasesti. Da-mi ocazia sa-ti spun ca nu neincrederea mea in tine ma macina. ci neincrederea ta in tine si refuzul tau de a spulbera neintelegerile. ma infurii cand, peste toate amaraciunile dinafara ce vin peste noi, ni le mai cream si pe ale noastre INCHIPUITE. VORBESTE, OMULE. mereu spui ca esti diplomat. fii si acum si mereu cand e vorba de sufletul nostru comun.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.